Dizionario Italiano Friulano

Il più completo dizionario dall'Italiano al Friulano (oltre 76.000 lemmi), ottenuto dall'integrazione del Grant Dizionari Bilengâl Talian Furlan del CFL2000 con il Dizionari Ortografic Furlan della Serling.

stroncare v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [AU] (crevâ, rompi cun violence) çoncjâ, altr.trad. crevâ, scjavaçâ, sglovâ
    • il fulmine ha stroncato il cavo, la saete e à çoncjât il cabli
    1b
    v.tr. [AU] iperb. (stracâ, scanâ) sacodâ, crevâ, altr.trad. drazâ, rompi, seâ, tamesâ
    • la febbre mi ha stroncato, la fiere mi à sacodât
    • questo lavoro mi ha stroncato la schiena, chest lavôr mi à crevât la schene
    2a
    v.tr. [AU] fig. (soprimi di colp in maniere svelte e secje) scjafoiâ, çoncjâ, altr.trad. drazâ, seâ, taiâ, tamesâ, tolpâ
    • stroncare una protesta, scjafoiâ une proteste
    • stroncare un discorso, çoncjâ un discors
    2b
    v.tr. [AU] fig. (copâ prin da la ore, spec. in maniere sfulminant) maçâ, altr.trad. copâ, dispicjâ, seâ, sfulminâ
    • la malattia lo ha stroncato, la malatie lu à maçât
    3
    v.tr. [AU] fig. (criticâ in maniere violente e secje) çoncjâ, seâ, drazâ, copâ, altr.trad. dâ jù, tamesâ
    • ha stroncato il libro, al à çoncjât o ancje seât il libri
    • l'attore è stato stroncato dalla critica, l'atôr al è stât drazât o ancje copât de critiche